miercuri, 17 martie 2010

La multi ani mamiiiiiiiiiii :X:X:X:X

LA MULTI ANI!!!!! Sa fii sanatoasa, sa ai parte de toata fericirea din lume..si multa multa putere sa suporti in continuare un kamikaze ca mn. Te iubesc mult mult! Iarta-ma daca mai gresesc.. LA MULTI ANI!!!!!

P.S: Da mah, am o mamica tanara si frumoasa, 43 de ani doar, te oftici ?! >:)

Phhheeewwww

In sfarsit s-a terminat ziua asta..infernalaaaa...am ras, am glumit, am topait, ne-am indopat cu praji dar am si plans din greu, am tremurat de nervi, am facut spume si clabuci ca imi sare tandara repede ( lojic :P )..toata gama de sentimente traita in numai 13-14 ore..ma mir ca inca pot gandi ( mai mult sau mai putin ;D ) ..maine sper sa fie o zi senina..din toate punctele de vedere..
Pana una alta io ma bag la nani ca e deja 12..

Nani dulce all

marți, 16 martie 2010

“Viitorul ca si trecutul, este chiar in fata ta, insa nu poti pasi in viitor pana nu faci pace cu trecutul.”

Voi incerca sa scriu ce gandesc, ce simt si ce parere am despre comparatia continua facuta intre trecut si prezent..comparatie care afecteaza viitorul..si aici ma refer la cei/cele pe care le-am iubit fiecare dintre noi candva..si calea pe care o cred cea mai buna de a merge in sfarsit mai departe.

Chiar daca ceilalti nu vin mereu numai cu lucruri frumoase, ar trebui sa riscam sa fim deschisi, sa spunem “da” oricarei posibilitati de a nu ramane doar cu noi insine.
Trebuie sa facem diferenta intre singuratatea care iti poate face rau si singuratatea pe care uneori ti-o impui pentru a te autoanaliza si a a te elibera.


Dus cu apa rece: dezbraca-te de vechile atitudini si comportamente si spala-te bine, asigura-te ca la iesirea de sub dus esti o persoana noua, doritoare de o viata noua, de respect si stima de sine.
Reconstruieste-ti imaginea de sine!!!
Ia pozele si amintirile prafuite de timp si aseaza-le in biblioteca experientelor vietii. Punct si de la capat.
Du-te la un specialist sa-ti tratezi depresia si n-ar strica sa te ocupi si de managementul timpului.Fara timp si energie nu ajungi prea departe, mai ales la inima lui, a sufletului pereche.
Cand alegi un rol in aceasta viata, asigura-te ca e cel care te reprezinta in totalitate, altfel se va transforma intr-o drama..


Trecut vs Prezent

Compari ce a fost cu ce ai acum?

Lasa trecutul in urma, renunta la sentimentele de culpabilitate, autocompatimire, regret. Ce a fost s-a dus..timpul nu-l mai intorci inapoi, evenimentele se repara doar traind aici si acum.
Daca pana acum “fiinta ta a fost ca o pravalie condusa ineficient, cu preturi puse la intamplare”, e timpul sa te apuci de treaba. Si nu-ncepi cu organizarea , ci cu iertarea, cu incheierea socotelilor din trecut, fa pace o data pentru totdeauna cu ce a fost.
Iti spun din proprie experienta ca golurile si ranile adanci nu dispar peste noapte, ci isi fac cuib si mai adanc in sufletul tau si cand mai putin te astepti, cand iti pare ca te bucuri mai tare de viata, atunci incep sa apese, sa doara, sa sangereze pana te lasa fara viata.
Am invatat ca alegerile pe care le faci azi sunt rezultatul experientelor trecute.
Am ales, am trait, am mers inainte, am plans, m-am zbatut, m-am chinuit, am mers mai departe, am cazut, m-am ridicat, am urlat de durere si am continuat sa merg mai departe.

Acum, ma intorc din drum si o iau de la capat. Altfel. Ce a fost a murit. Imi fac timp sa plang si sa ingrop fantasmele trecutului, imi fac timp sa-mi pansez ranile si sa-mi umplu golul din mine cu iubire, iertare, compasiune, acceptare.

Renasterea mea, renasterea ta incepe cu:

Reorganizarea sistemului de convingeri si valori
Rasturnarea vechilor tipare de gandire.
Curatenie mentala.
Alungarea durerii, a fricii si a indoielii.
Igienizarea totala a vietii.
In faza asta sunt acum…ma indrept cu fata spre mine si zic: “asta e bun, pastrez, asta nu e bun, arunc..”
Pana acum totul s-a repetat, acelasi tipar, m-am saturat.
Nu stiu ce am sa aleg sa fac dar sigur pe el, oricare ar fi, n-am sa-l mai las sa paseasca in inima mea..
Vechiul tipar s-a anulat din memoria constiintei mele. L-am eliminat. Insa munca nu s-a terminat, urc in mansarda si vad ce mai e de anulat. De data asta ma asigur ca drumul ales e cel care ma duce unde trebuie.






Se putea..?!

Buna seara scumpii mei prieteni..se putea ca pana la urma sa nu ma las si eu prada acestui trend de a avea blog, sau mai clar, jurnal online?! Si eu motz repede sa vad cu ce sa mananca. Sincer sa va spun..nu curiozitatea este cea care m-a impins sa incep a-mi asterne gandurile aici..ci starea (deloc buna) care m-a cuprins de ceva timp si din care nu pot iesi, din care nu pot reveni la suprafata oricat de mult as incerca si oricat de mult ar fi prietenii adevarati langa mine. Tin sa le multumesc pe aceasta cale pentru tot ce au facut.
Cam atat pentru moment..see ya soon