Just listen...
joi, 22 aprilie 2010
luni, 12 aprilie 2010
De ce doare o despartire ?
Cat timp trece din momentul in care spui " totul s-a terminat intre noi " pana iti dai seama ca poti deschide un nou capitol in viata ta? " Cateva zile " mi-am zis hotarata,in timp ce ma indepartam cu lacrimi in ochi de la ceea ce stiam cu siguranta ca a fost ultima noastra intalnire..
Cat va dura pana cand nu va mai durea? Nu va inceta niciodata sa doara. Imi doresc numai sa doara mai putin, sa gasesc calmantele care pot alina durerile, le pot face suportabile. Stiu ca in timp va deveni astfel: va durea, insa difuz..
Astept sa se descopere morfina sufletului.
Am crezut intotdeauna ca o despartire doare fiindca cel iubit iese definitiv din viata ta si moare pentru sufletul tau; ca suferim o pierdere irecuperabila si, odata cu el, piere si o parte din noi.
Nu mai stiu daca am fost proiectati pentru iubire. Poate ca am inventat-o noi pe parcursul evolutiei. Pentru ca aveam nevoie de justificari pentru faptele noastre, iar dragostea este deseori folosita drept pretext. Poate ca n-am dreptate. Sau poate ca am si traim cu totii un sentiment copiat la indigo secole de-a randul, asumandu-ne fiecare originalitatea trairilor.
Niciodata nu vom sti, cu siguranta, de cat timp avem nevoie sa trecem peste o despartire. Depinde de fiecare dintre noi, de sentimentele pe care le-am investit in relatie, de ceea ce am simtit si poate inca mai simtim pt el...sau ea...dupa caz..
Nu durata mare a unei relatii ma face sa disper pentru ca l-am pierdut, ci intensitatea cu care traiesc sentimentele fata de acea persoana. Am invatat ca nu timpul este totul intr-o relatie, ci intensitatea sentimentelor, a clipelor petrecute impreuna.
De ce doare dragostea? Fiindca organismul uman e prevazut pentru moderatie. Tot ceea ce depaseste pragul firescului doare: frigul aspru iti tortureaza pielea, caldura excesiva duce la pierderea cunostintei, iar dragostea provoaca o grava anemie sufleteasca. Orice sentiment ce se ridica deasupra sferei comune provoaca o pierdere subita a oricarui reflex de aparare. Si atunci doare. Fiindca nu stim sa ne aparam. Si nu ne pasa. Traim momentul, iar apoi traim de dragul momentului trecut, iar intr-un sfarsit, uitam momentul si nu mai stim bine de ce si pentru ce traim. Stim doar ca am iubit. Si doare.
Ce ne ramane? Sa chibzuim amorul cu pipeta, sa cumpatam fiece gram de afectiune si sa refuzam sa ne expunem la extreme. Sa traim pentru a respira si pentru a manca si cam atat. Precum un parazit. Deci este adevarat ca iubirea ne-a transformat din nevertebrate in fiinte superioare. Oare ne era rau sa fim amibe?
Fie iubirea chiar un sentiment inventat si copiat merita trait macar o data in viata..
Cat va dura pana cand nu va mai durea? Nu va inceta niciodata sa doara. Imi doresc numai sa doara mai putin, sa gasesc calmantele care pot alina durerile, le pot face suportabile. Stiu ca in timp va deveni astfel: va durea, insa difuz..
Astept sa se descopere morfina sufletului.
Am crezut intotdeauna ca o despartire doare fiindca cel iubit iese definitiv din viata ta si moare pentru sufletul tau; ca suferim o pierdere irecuperabila si, odata cu el, piere si o parte din noi.
Nu mai stiu daca am fost proiectati pentru iubire. Poate ca am inventat-o noi pe parcursul evolutiei. Pentru ca aveam nevoie de justificari pentru faptele noastre, iar dragostea este deseori folosita drept pretext. Poate ca n-am dreptate. Sau poate ca am si traim cu totii un sentiment copiat la indigo secole de-a randul, asumandu-ne fiecare originalitatea trairilor.
Niciodata nu vom sti, cu siguranta, de cat timp avem nevoie sa trecem peste o despartire. Depinde de fiecare dintre noi, de sentimentele pe care le-am investit in relatie, de ceea ce am simtit si poate inca mai simtim pt el...sau ea...dupa caz..
Nu durata mare a unei relatii ma face sa disper pentru ca l-am pierdut, ci intensitatea cu care traiesc sentimentele fata de acea persoana. Am invatat ca nu timpul este totul intr-o relatie, ci intensitatea sentimentelor, a clipelor petrecute impreuna.
De ce doare dragostea? Fiindca organismul uman e prevazut pentru moderatie. Tot ceea ce depaseste pragul firescului doare: frigul aspru iti tortureaza pielea, caldura excesiva duce la pierderea cunostintei, iar dragostea provoaca o grava anemie sufleteasca. Orice sentiment ce se ridica deasupra sferei comune provoaca o pierdere subita a oricarui reflex de aparare. Si atunci doare. Fiindca nu stim sa ne aparam. Si nu ne pasa. Traim momentul, iar apoi traim de dragul momentului trecut, iar intr-un sfarsit, uitam momentul si nu mai stim bine de ce si pentru ce traim. Stim doar ca am iubit. Si doare.
Ce ne ramane? Sa chibzuim amorul cu pipeta, sa cumpatam fiece gram de afectiune si sa refuzam sa ne expunem la extreme. Sa traim pentru a respira si pentru a manca si cam atat. Precum un parazit. Deci este adevarat ca iubirea ne-a transformat din nevertebrate in fiinte superioare. Oare ne era rau sa fim amibe?
Fie iubirea chiar un sentiment inventat si copiat merita trait macar o data in viata..
duminică, 11 aprilie 2010
Leapsa...De-as fi...As fi...
O floare: Bujor...sau Liliac...hmmm..nu ma pot decide...too manyyyyy
Un anotimp: VARA!!!!!
O culoare: Rosu sau Bleu
Un animal: baby Panda :x
Un obiect vestimentar: Rochia de cocktail… preferabil fara umeri… elegant, dar si provocator
O piesă de mobilier: patul ;D
O piesă muzicală: IRON&WINE - Flightless Bird, American Mouth
Un vers: “O, here
Will I set up my everlasting rest..
And shake the yoke of inauspicious stars
From this world-wearied flesh...
Eyes, look your last!
Arms, take your last embrace!
And, lips, oh you, the doors of breath,
seal with a righteous kiss a dateless bargain to engrossing death!.."...nu e chiar "un" vers dar merge :)))
Un peisaj: Santorini...
Un instrument muzical: Chitara clasica..
Un copac: Ciresul inflorit
Un oraş: NEW YORK!!!!!
O persoană apropiata: Pana de curand, as fi spus alta persoana… Dar acum sunt nevoita sa o aleg pe mama…
O carte: La rascruce de vanturi
Un fel de mâncare: Musaca..mami stie..:)))
Un super erou: Superman...
Un fenomen al naturii: Ploaia de vara… atat de racoritoare...
O maşină: Doohhh..Toyota Land Cruiser..dar merge si un Passat ;D
Un fruct: Piersica..sau pepene rosu..nu ma pot decide..
O parte a corpului: Ochii… sau gura… sau fundul...hhhmmm
Un film: UN film?! Imposibil de ales UN film…
miercuri, 7 aprilie 2010
bleah..
Buna..dimi ?! E ora 01.56 si nu am soooomn.
Sunt racita..bag ampicilina in mine la greu ( vineri seara party mareeee..ziua bubulinei Corina si nu putem rata :D ) ma trezesc devreme pt a merge la doftor pt un amarat de medical..mai nou se pare ca degeaba avem medic de familie ca ne fataim pe la policlinici pe care lojic ca le gasim inchise. Chipurile ziua mondiala a sanatatii...si daca e ziua mondiala a sanatatii hai sa inchidem policlinica..barem sa ii imbolnavim p'astia mai bn..ca suntem un popor tare "sanatos"...Iar apoi ma intalnesc cu bubulina mentionata mai sus pt niste cumparaturi...
Mai dormim ?..neeeaaahhhh...what's the point ?! mai rau ma amagesc cu 4-5 ore de somn..
Pt voi, cei adormiti deja..un nani cat mai dulce mai departe si voua, cei ca mn, cat mai multe oi carliontate de numarat..poate poate vine Ene si pe la genele noastre.
V-am pupacit :*
Sunt racita..bag ampicilina in mine la greu ( vineri seara party mareeee..ziua bubulinei Corina si nu putem rata :D ) ma trezesc devreme pt a merge la doftor pt un amarat de medical..mai nou se pare ca degeaba avem medic de familie ca ne fataim pe la policlinici pe care lojic ca le gasim inchise. Chipurile ziua mondiala a sanatatii...si daca e ziua mondiala a sanatatii hai sa inchidem policlinica..barem sa ii imbolnavim p'astia mai bn..ca suntem un popor tare "sanatos"...Iar apoi ma intalnesc cu bubulina mentionata mai sus pt niste cumparaturi...
Mai dormim ?..neeeaaahhhh...what's the point ?! mai rau ma amagesc cu 4-5 ore de somn..
Pt voi, cei adormiti deja..un nani cat mai dulce mai departe si voua, cei ca mn, cat mai multe oi carliontate de numarat..poate poate vine Ene si pe la genele noastre.
V-am pupacit :*
Generatia X
Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X. Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca „noi nu stim nimic". Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat „Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.
Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, „muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!" Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca. Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine „iubeam". Noi suntem cei care inca au mai „cerut (sau li s`a cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul „SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca,genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu
au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea „Feriti`va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers...
Daca esti de`al nostru... Felicitari!
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.
Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, „muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!" Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca. Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine „iubeam". Noi suntem cei care inca au mai „cerut (sau li s`a cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul „SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca,genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu
au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea „Feriti`va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers...
Daca esti de`al nostru... Felicitari!
miercuri, 17 martie 2010
La multi ani mamiiiiiiiiiii :X:X:X:X
LA MULTI ANI!!!!! Sa fii sanatoasa, sa ai parte de toata fericirea din lume..si multa multa putere sa suporti in continuare un kamikaze ca mn. Te iubesc mult mult! Iarta-ma daca mai gresesc.. LA MULTI ANI!!!!!
P.S: Da mah, am o mamica tanara si frumoasa, 43 de ani doar, te oftici ?! >:)
P.S: Da mah, am o mamica tanara si frumoasa, 43 de ani doar, te oftici ?! >:)
Phhheeewwww
In sfarsit s-a terminat ziua asta..infernalaaaa...am ras, am glumit, am topait, ne-am indopat cu praji dar am si plans din greu, am tremurat de nervi, am facut spume si clabuci ca imi sare tandara repede ( lojic :P )..toata gama de sentimente traita in numai 13-14 ore..ma mir ca inca pot gandi ( mai mult sau mai putin ;D ) ..maine sper sa fie o zi senina..din toate punctele de vedere..
Pana una alta io ma bag la nani ca e deja 12..
Nani dulce all
Pana una alta io ma bag la nani ca e deja 12..
Nani dulce all
marți, 16 martie 2010
“Viitorul ca si trecutul, este chiar in fata ta, insa nu poti pasi in viitor pana nu faci pace cu trecutul.”
Voi incerca sa scriu ce gandesc, ce simt si ce parere am despre comparatia continua facuta intre trecut si prezent..comparatie care afecteaza viitorul..si aici ma refer la cei/cele pe care le-am iubit fiecare dintre noi candva..si calea pe care o cred cea mai buna de a merge in sfarsit mai departe.
Chiar daca ceilalti nu vin mereu numai cu lucruri frumoase, ar trebui sa riscam sa fim deschisi, sa spunem “da” oricarei posibilitati de a nu ramane doar cu noi insine.
Trebuie sa facem diferenta intre singuratatea care iti poate face rau si singuratatea pe care uneori ti-o impui pentru a te autoanaliza si a a te elibera.
Dus cu apa rece: dezbraca-te de vechile atitudini si comportamente si spala-te bine, asigura-te ca la iesirea de sub dus esti o persoana noua, doritoare de o viata noua, de respect si stima de sine.
Reconstruieste-ti imaginea de sine!!!
Ia pozele si amintirile prafuite de timp si aseaza-le in biblioteca experientelor vietii. Punct si de la capat.
Du-te la un specialist sa-ti tratezi depresia si n-ar strica sa te ocupi si de managementul timpului.Fara timp si energie nu ajungi prea departe, mai ales la inima lui, a sufletului pereche.
Cand alegi un rol in aceasta viata, asigura-te ca e cel care te reprezinta in totalitate, altfel se va transforma intr-o drama..
Trecut vs Prezent
Compari ce a fost cu ce ai acum?
Lasa trecutul in urma, renunta la sentimentele de culpabilitate, autocompatimire, regret. Ce a fost s-a dus..timpul nu-l mai intorci inapoi, evenimentele se repara doar traind aici si acum.
Daca pana acum “fiinta ta a fost ca o pravalie condusa ineficient, cu preturi puse la intamplare”, e timpul sa te apuci de treaba. Si nu-ncepi cu organizarea , ci cu iertarea, cu incheierea socotelilor din trecut, fa pace o data pentru totdeauna cu ce a fost.
Iti spun din proprie experienta ca golurile si ranile adanci nu dispar peste noapte, ci isi fac cuib si mai adanc in sufletul tau si cand mai putin te astepti, cand iti pare ca te bucuri mai tare de viata, atunci incep sa apese, sa doara, sa sangereze pana te lasa fara viata.
Am invatat ca alegerile pe care le faci azi sunt rezultatul experientelor trecute.
Am ales, am trait, am mers inainte, am plans, m-am zbatut, m-am chinuit, am mers mai departe, am cazut, m-am ridicat, am urlat de durere si am continuat sa merg mai departe.
Acum, ma intorc din drum si o iau de la capat. Altfel. Ce a fost a murit. Imi fac timp sa plang si sa ingrop fantasmele trecutului, imi fac timp sa-mi pansez ranile si sa-mi umplu golul din mine cu iubire, iertare, compasiune, acceptare.
Chiar daca ceilalti nu vin mereu numai cu lucruri frumoase, ar trebui sa riscam sa fim deschisi, sa spunem “da” oricarei posibilitati de a nu ramane doar cu noi insine.
Trebuie sa facem diferenta intre singuratatea care iti poate face rau si singuratatea pe care uneori ti-o impui pentru a te autoanaliza si a a te elibera.
Dus cu apa rece: dezbraca-te de vechile atitudini si comportamente si spala-te bine, asigura-te ca la iesirea de sub dus esti o persoana noua, doritoare de o viata noua, de respect si stima de sine.
Reconstruieste-ti imaginea de sine!!!
Ia pozele si amintirile prafuite de timp si aseaza-le in biblioteca experientelor vietii. Punct si de la capat.
Du-te la un specialist sa-ti tratezi depresia si n-ar strica sa te ocupi si de managementul timpului.Fara timp si energie nu ajungi prea departe, mai ales la inima lui, a sufletului pereche.
Cand alegi un rol in aceasta viata, asigura-te ca e cel care te reprezinta in totalitate, altfel se va transforma intr-o drama..
Trecut vs Prezent
Compari ce a fost cu ce ai acum?
Lasa trecutul in urma, renunta la sentimentele de culpabilitate, autocompatimire, regret. Ce a fost s-a dus..timpul nu-l mai intorci inapoi, evenimentele se repara doar traind aici si acum.
Daca pana acum “fiinta ta a fost ca o pravalie condusa ineficient, cu preturi puse la intamplare”, e timpul sa te apuci de treaba. Si nu-ncepi cu organizarea , ci cu iertarea, cu incheierea socotelilor din trecut, fa pace o data pentru totdeauna cu ce a fost.
Iti spun din proprie experienta ca golurile si ranile adanci nu dispar peste noapte, ci isi fac cuib si mai adanc in sufletul tau si cand mai putin te astepti, cand iti pare ca te bucuri mai tare de viata, atunci incep sa apese, sa doara, sa sangereze pana te lasa fara viata.
Am invatat ca alegerile pe care le faci azi sunt rezultatul experientelor trecute.
Am ales, am trait, am mers inainte, am plans, m-am zbatut, m-am chinuit, am mers mai departe, am cazut, m-am ridicat, am urlat de durere si am continuat sa merg mai departe.
Acum, ma intorc din drum si o iau de la capat. Altfel. Ce a fost a murit. Imi fac timp sa plang si sa ingrop fantasmele trecutului, imi fac timp sa-mi pansez ranile si sa-mi umplu golul din mine cu iubire, iertare, compasiune, acceptare.
Renasterea mea, renasterea ta incepe cu:
Reorganizarea sistemului de convingeri si valori
Rasturnarea vechilor tipare de gandire.
Curatenie mentala.
Alungarea durerii, a fricii si a indoielii.
Igienizarea totala a vietii.
In faza asta sunt acum…ma indrept cu fata spre mine si zic: “asta e bun, pastrez, asta nu e bun, arunc..”
Pana acum totul s-a repetat, acelasi tipar, m-am saturat.
Nu stiu ce am sa aleg sa fac dar sigur pe el, oricare ar fi, n-am sa-l mai las sa paseasca in inima mea..
Vechiul tipar s-a anulat din memoria constiintei mele. L-am eliminat. Insa munca nu s-a terminat, urc in mansarda si vad ce mai e de anulat. De data asta ma asigur ca drumul ales e cel care ma duce unde trebuie.
Se putea..?!
Buna seara scumpii mei prieteni..se putea ca pana la urma sa nu ma las si eu prada acestui trend de a avea blog, sau mai clar, jurnal online?! Si eu motz repede sa vad cu ce sa mananca. Sincer sa va spun..nu curiozitatea este cea care m-a impins sa incep a-mi asterne gandurile aici..ci starea (deloc buna) care m-a cuprins de ceva timp si din care nu pot iesi, din care nu pot reveni la suprafata oricat de mult as incerca si oricat de mult ar fi prietenii adevarati langa mine. Tin sa le multumesc pe aceasta cale pentru tot ce au facut.
Cam atat pentru moment..see ya soon
Cam atat pentru moment..see ya soon
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
